La seminte inainte, la razor mai cu spor !

  Ce fac gradinarii si ce discuta in aceasta perioada din an?!

Cum isi alinta semintele si rasadurile, cum asteapta sa rasara verdele mic si alungit, prima frunza...

Ascultati si va bucurati! E cea mai frumoasa perioada din an.

*

Dori, atent, zambitor si ordonat.
"Am facut planificarea soiurilor tomatoase. Fix 18.

 Am luat tavite alveolare, pentru cresa! Dupa cresa urmeaza gradinita, confectionez pahare de hartie. O ladita PVC, pe fund intindem o bucata generoasa de folie, ocrotitoare de apa siruita din neatentie! Urmeaza aranjate, chitite, dansele, paharutele, stabilizate cu substrat. Apai sa se intretina de uratu`....pana la sosirea locatarilor - la loc uscat ...locatarii ce vin din tavitele alveolare!
   Si ce bucurie mai mare este sa afunzi paharele cu rasad, direct in pamantul afanat, atunci la timpul potrivit, in buza lunii mai!.. Lunii am zis???
  La stratul din ghivece am folosit pamant de la padure luat asta toamna, amestecat cu pamant de flori, nisip si cernoziomul meu din curte, trecut prin labute de cartitoi - adunat! Toate amestecate la ochi, cat sa fie un amestec pufos, placut! La ace de brad nu m-as fi gandit!
  Eu folosesc initial tavite, pentru ca imi este mai usor, de manevrat si le pot tine pe toate la fereastra, pana fac 2-frunzulite adevarate, apoi le mut in ghiveci definitiv - in ladite. Cand sunt maricele le duc la solar sa prinda ultraviolentele."

Apoi Dori revine, cu sfaturi pentru folosirea cenusei in gradina.

 "Draga Lunetta,
  Cenusa o folosesc de regula la plantele mari. La rasaduri este indicat sa folosim ingrajamant usor azotos. La cele mari (inclusiv pomi), de regula o cana de 1 litru de cenusa o las la macerat 10 zile in 10 litri de apa.
Pui cenusa peste apa, sa se absoarba incet - pui capac, invers...se pierde fosforul, prin evaporare. Dupa macerare (10 zile) adaugam 10 litri de apa statuta (citeva zile - apa fara clor, de preferinta apa de ploaie).
  Abia acum avem ingrasamantul. La 1 litru de solutie adaugam 10 litri de apa, cum am zis. Acum devine ingrasamant. Se aplica cu moderatie, dupa udare preliminara.
  Atentie! Intodeauna cand aplicam orice fel de ingrasamant, udam foarte bine planta (pomul, vita). Inainte de aplicarea ingrasamantului. Daca udam direct cu ingrasamant ardem radacinile periferice! Asta nu trebuie sa se intample!
  Alta regula: ingrasamantul azotos (gainatul fermentat in apa cel putin 2-3 saptamani, mestecat pana nu mai scoate bule si devine negru inchis) nu se administreaza cu cenusa. Nu trebuie sa se intalneasca, deoarece se anuleaza reciproc. Cel putin 1 luna intre ele. De regula se incepe cu azotoasele, responsabile cu cresterea, apoi venim cu cenusa-responsabila cu fructificarea.
Doza la gainatul fermentat: la 1 litru - 10 litri de apa. Acum devine ingrasamant. La fiecare planta se aplica cu moderatie, dupa cum am mai zis - udare consistenta - sa poata asimila, uniform, toate radacinile.
Am gasit un material bun de viticultura.... "

-Multumesc Do!

Cu drag Mi !

*

Iata apare Phlox si rasadurile sale vorbitoare.

 

  "Dodone, uite cum fac eu. E drept ca ale mele sunt din ziare, dar n-a fost bai. Iau o cutie tetrapac de suc (din acelea de 1,5 - 2 l capacitate), pentru ca in forma paralelipipedica intra mult mai bine si mai multe, si invârt pe ea 1/2 de pagina de ziar, ceva de genul 40/30 cm. Daca e mai putin de atat, prea subtire, apa cu care udam deterioreaza prea repede, fiind mai mare, deci mai gros peretele (o pagina intreaga), rezista pâna la plantarea definitiva. Se lasa cam 4 dește pentru impachetat fundul, inaltimea ghiveciului este, cel putin la mine, cam 15-17 cm. Dupa ce am pus rasadul, care are o pereche de frunze adevarate, completez, pe masura dezvoltarii lui, cu pamant pana aproape de buza ghiveciului. La baza lui pun asa: o lingura-doua de nisip, doua linguri cu ace de brad, una de zat, doua plicuri de ceai (din cele deja intrebuintate. Ele tin si de hrana, dar si mentin umezeala mai mult timp la radacina) un strat de pamant de rasad amestecat cu un pic de cenusa si nisip. Pun butoiasul cu rasadul care are deja macar o pereche de frunze adevarate si acopar pana la nivelul primei perechi de frunze. Ud din plin cu ceai de urzici + coada cal + tataneasa + rostopasca. Simplu. Eu, rasadurile de rosii le insamantez in pastile de turba. Sunt foarte bune, iar eu sunt deosebit de multumita. La mutarea in ghivecele de hartie, doar le plasez in ele si acopar cum ti-am zis mai sus. Evident, poti insamanta direct in recipientele deja confectionate, si apoi adaugi pamant pe masura cresterii.

Ideea de a le pune pe un strat de pamant mi se pare foarte potrivita, umezeala se pastreaza mult mai bine. Eu, as opta pentru unul de nisip.... ce zici?"

Eu zic multumesc Phlox!!

*

Răsadurile Armeriei
  Pentru mine nu există "aşa trebuie făcut", "singura metodă" sau altele de acest gen... fiecare e liber.
Tot ce vreau să spun este că şi eu am fost începătoare, nu am considerat nici un experiment ca fiind un eşec sau să am dezamăgiri. Nu am avut pe cineva care să mă îndrume, am citit foarte mult, m-am documentat, am experimentat. Cu siguranţă, azi pot să spun că ştiu să fac multe, dar sunt atââât de multe pe care încă nu ştiu să le fac.

Şi mai pot să zic că legumele sunt precum oamenii. Depinde unde cresc, cine le hrăneşte, cine le apreciază... 

  După cum am zis nu-mi place să repic, am foarte multă răbdare când pun seminţele. Îmi ia ceva timp să le pun la o anumită distanţă între ele şi între rânduri, dar rezultatele sunt pe măsură. Sunt aerisite şi niciodată nu am tulpina aceea albă, firavă, lungă...

Acum pentru tine, imagineaza-ţi (şi îmbunătăţeşte):

  Pentru că nu vei fi zilnic la gradină să vezi ce se întâmplă cu ele, recomand să iei o sticlă de plastic, din cea dreptunghiulară de 5 l - cred că are - şi îi decupezi o parte laterală. Apoi găseşti un loc în grădină, preferabil însorit, unde faci conturul sticlei. Obţii un dreptunghi de 10/20 cm. Afânezi solul (eu folosesc grebla mică din trusa mică de grădinărit), apoi cu codiţa greblei, cu un băţ rotund, un creion, orice, apesi solul pe două rânduri la cca 4 cm unul de altul ( eu lucrez la "suprafaţă" şi apoi pun un cm de sol).

După ce am făcut aceste rânduri, punem sămânata "bob cu bob" la cca 2 cm distanta între ele. Oricum vei scăpa seminţe în plus, deci nu te stresa foarte tare.

  Apoi iei într-un vas pământ dintr-un muşuroi de cârtiţă, eu folosesc compost - dar pe tine nu te-am auzit zicând ceva despre compost, poate am omis eu - acoperi totul şi la final aşezi sticla de plastic peste conturul format, având grijă să intre în pământ vreo 2 cm. Dacă nu intră, aduci pamant de jur imprejurul ei, fixând-o.

  Ideea este că tu le semeni afară, direct în grădină, cu sticla creezi o miniseră pentru a avea o temperatura cu plus noaptea sau apropiată cel puţin, o îngropi puţin în pământ pentru a nu îngheţa solul, suprafaţa este mică totusi. Când vei fi acolo si dacă este soare vei putea renunţa la sticlă, dar o pui înapoi când pleci.

După ce plăntuţele ies, vei face câteva găuri desupra sau vei renunţa la dopul sticlei ( de ce? - e simplu!).

  Iar când plantele vor avea doua-trei frunze adevarăte le scoţi pe fiecare în parte cu tot cu pamantul din jur (trasăm imaginar un cerc) şi le plantezi la locul definitv. După plantare le uzi încet, astfel rădăcina strânsă în pământul din jur - cel cu care l-am scos - se va răsfira şi teoretic planta nici nu-şi va da seama că ai mutat-o în altă parte.

Nu-mi place deloc când văd imagini cu plante mutate la locul definitv şi lasate pe sol, ofilite, având nevoie de o zi-două să se ridice.. La mine totdeauna stau exact aşa cum le plantez.

Acum nu faci gaură în sticlă, pentru că este nevoie de căldură ca solul să se încălzească şi seminţele să germineze. 

  După ce plantele ies şi au mai mult de 1 cm, faci găuri sau laşi deschis unde este dopul sticlei. Asta pentru aerisire, altfel, ţinând cont că temperaturile vor creşte, plantele se vor sufoca.

Plantele nu vor fi mici, vor ajunge la 10-15 cm, habar n-ai ce repede creşte varza.

Eu nu repic (nu-mi place deloc operaţia asta, plus că din punctul meu de vedere plăntuţa stagneaza mult în creştere în perioada aceea de acomodare).

Detaliază asta, în special "fără să mai îngrop tulpina".

 

Guliile

  Întotdeauna ud răsadurile pe şănţuleţul dintre cele două rânduri, încet, astfel ca apa să urce "de jos in sus". De ce ?

Te mai gândeşti tu cum se modifica textura, crusta care se formează la suprafaţa solului prin udări regulate, ce se întâmpla cu aerul din sol şi restul.

 

Varza

 

Ardeii

Rosiile

Vinetele

  Sfat pentru însămânţare directă, în stratul înălţat:
Pentru început ar trebui acoperit, cât mai etanş, folia să ajungă în exterior pe sol, peste scăndură, ca să se menţină căldura. O să îţi dai seama dacă se încălzeşte după formarea condensului şi apariţia buruienilor. Dacă cresc buruieni, cresc şi alte plante. Poţi introduce din când în când un termometru să măsori temperatura.

Nu uita de planul grădinii, de rotaţie şi de marile consumatoare...

Multumesc Armeria !

*

  Acum despre colegul meu Florin.

  La inceput, acum cativa ani, imi vorbea despre gazon, cum s-a rarit si cum il tunde, imi aducea sacii lui de iarba, iar eu ii preluam in portbagaj, strat bun de mulcire.

  Dar asta a fost la inceput. Intre timp a devenit atent la detaliile despre delcamag, muscate, petunii si imi povestea cum le ingrijeste si ce probleme are cu ele. De ziua lui a primit un trandafir  si a fost tare mandru si bucuros.

  In iarna aceasta s-a hotarat: nu mai vrea rasaduri de la altii, le-a semanat singur! Chiar si lavanda. Abia astepta sa-mi arate ce-a rasarit: leustean, lavanda, cimbru, busuioc, tomate si patrunjel. 

Camelia si Vasile, in solar, semanand boaba cu boaba si cu multa rabdare, rosii, ardei castraveti si vinete. Familia Rosciuc. 

Si gata... a sosit si Antuza de la Han!

Primele rasaduri din an frumoase si delicate, au doar cateva zile.

Tocmai mi-a povestit cum a stat pana dimineata si le-a semanat, nu-s frumoase?!

"GRADINA MAGICA! Stau la poarta gradinii voastre si ma uit: sa intru, sa nu intru... Nu m-am decis inca, dar vreau totusi sa arunc cateva vorbe peste gard.

A avea legume proaspete in gradina, pentru mine a fost ceva firesc, de pe vremea cand nu aveam altceva mai bun de facut decat sa alerg desculta prin ploaie, dupa gaste, dupa pere, dupa carabusi... De pe vremea cand eram printesa, Ileana Cosanzeana, eroina principala a tuturor povestilor auzite sau deabea descifrate de mine...

Si toate sa intamplau in decorul verde, de iarba si flori al gradinii copilariei.

Tata aducea fel de fel de minunatii pentru vremea aceea (era in ani 60 undeva in judetul Suceava): aveam smochin in curte, alune de pamant, rosii inima de bou, rosii roz, par cu pere rosii, mar, patul... Lanurile de grau cu ochi de albastrele si bujori de maci erau la 2 pasi de sat

Mai tarziu ne-am mutat la oras si sufletul meu de copil a tanjit o vreme dupa universul verde si vast pe care tocmai il pierdusem. Intr-un spatiu restrans dar totusi cu picioarele pe pamant, o data cu anii care se tot agatau de umerii mei cruzi, am inceput sa fiu mai atenta la lumea verde, care isi schimba mereu infatisarea, mai ales si mai spectaculos primavara. Eram fascinata si zilnic cand veneam de la scoala, apoi in primii ani de serviciu, primul lucru pe care il faceam era sa dau o tura prin gradina salutand pe toata lumea : ghiocei, lalele, primule, bujori, trandafiri, rosii... Si acum fac la fel, ori de cate ori ma duc la mama :)

De cativa ani am gradina mea. Asa am intrat si eu in hora iuresa a gradinaritului: semanat, repicat, plantat, copilit... de voie , de nevoie , dar mai ales de drag.

De drag si dor de plantutele mele care isi schimba infatisarea, nu de la un anotimp la altul, nu de la o luna la alta, ci de la o zi la alta sau chiar de dimineata pana seara. Dragostea aceasta nestapanita, fara rezerve , fara conditionari, lucratoare, am simtit-o emanand din gradina voastra. De aceea cred, m-am oprit la poarta...

Ma uit la rasadurile mele pe geam: sunt la fel ca intotdeauna si totusi altfel: acum am pui mici de viitori Feti Frumosi, Ilene Cosanzene, printi si printese care danseaza indragostiti sub lumina palida a Lunii, visand la sarutul de foc al Maritului Soare.

Mi-am iubit si imi iubesc gradina. Pentru mine este cea mai frumoasa. Dar privita prin sufletul si ochii vostri ea a devenit mai mult de atat : este o gradina MAGICA

Dragostea sa va insoteasca in tot cea ce faceti !"

 

*

Anghinarea si Susie cu ochii negri

Mirelun