Povestea verii

A fost o vara care a  inceput cu tunete, vant si freamat de furtuna. Coroanele de crengi si frunze se roteau si padurea vuia anuntand urgia. Necuvantatoarele se inghesuiau care incotro, geamurile se inchideau cu zgomot si trebuia sa gasesti repede adapost pentru ca norii negri se apropiau impinsi cu viteza de vant. Pasarile zburau in fata norului din care se vedea argintul fulgerelor. Stropii de apa se intreceau sa ne ajunga din urma si odata cu ei sosea grindina, in forme rotunde-samburi de gheata, care perforau toate frunzele verzi si lasau in urma copaci fara roade, plante zdrobite si culcate la pamant.  

Furtuna era anuntata din vreme de Mihaela Radulescu, care stia exact traseul : " Vine spre Bucuresti! La noi a facut prapad! Auzi? Se aude cum ploua?!" Nu se mai auzea nimic, dar de fiecare data profetia se indeplinea, ploaia si grindina soseau peste gradina deschisa. 

Rosiile prinse de araci, in rod si in floare, ramaneau ciuntite de furtuna si ce ne mai ramanea de facut?! 

- O casuta pentru ele. Înălţată pe bare de metal, acoperita, iar pe laterale prinsa plasa deasă-gardian. 

A fost greu sa scot rosiile de pe araci si sa le intind pe sforile prinse de sus. Le-am luat in brate si m-am rotit cu ele incet in jurul sforii. Puse la adapost si ferite de vant, de ploi si gheata, au avut o viata linistita pana la prima bruma si ne-au bucurat cu roade colorate. Le-am indragit pe toate si le-am strigat in legea noastra: Dama de trefla, Abisinianul, Aurica, Turta dulce de Tula, Mostenirea lui Ichim, Un Tsarevici Rosu si multe altele. Acum imi amintesc cu drag cum casuta era cea mai cautata zona a gradinii si toti prietenii ramaneau aici, gustand rosiile ce miroseau a vrej verde, a stropeli de zer si alte bunatati. Despre gusturile, formele si culorile lor am sa va povestesc in zilele ce urmeaza. 

Din primavara, dar din vreme, mi-am dorit sa experimentez gradina zapacita a lui Phlox (Svetlana Popescu): am desenat o parcela in care am plantat seminte de plante cu rol de gardieni si sanitari (Condurul Doamnei si Mustarul Rosu Gigant, Craite, Galbenele) si plante cu radacini-bucatarese de azot (Bobul - Vicia fava, Facelia si mazare). Mai tarziu, cand plantele acestea au rasarit, am plantat intre ele rasadurile de tomate-soiurile tardive, care rodesc spre toamna. Fara indoiala a fost cel mai frumos desen din gradina mea. Rosiile au beneficiat de mulciul bogat al faceliei, pe care am incorporat-o cu grija in sol, bobul le-a sprijinit si umbrit, ca e voinic nu gluma, iar radacina sa cu nodozitati fixatoare de azot le-a hranit. Mustarul rosu gigant a strans toti puricii de pamant pofticiosi, afidele n-au mai nimerit frunzele rosiilor si Condurul Doamnei  s-a asezat lenes la tulpina rosiilor, racorindu-le. Aici in aceasta parcela nu au fost buruieni, nu s-a sapat si zic eu roadele au fost mai numeroase. Un model pe care vi-l recomand, mai ales gradinarilor de weekend.

Din frunzele de bob, de Condurul Doamnei si mustar se poate face o salata delicioasa pentru doritori.

 

Alti vizitatori in gradina, mai putin prietenosi :

Mustarul Rosu Gigant indragit de Puricii de pamant

Acarieni eriofizi la vita de vie

http://hobbygradina.ro/2010/03/02/taierea-vitei-de-vie/

Afide

Tot la inceputul verii, ca asta e povestea mea, a sosit in gradina Trandafirul Blanos - Brandusa. Am gasit in foisor intr-o dupa - amaiza, un catel batut si infometat despre care multi de aici cunosc povestea. Se tara pe labele din fata, nu putea sa se ridice dar dadea din coada. Dupa ce am fost la medic, vestile primite nu au fost bune: trebuia operata si medicii nu erau siguri ca vor reusi sa o salveze. Imi amintesc ca am tinut-o in brate in masina ca sa nu se sperie si am lasat-o la spital. Cand am ajuns la serviciu deja imi era dor de ea si imi doream mult sa traiasca. Cum a gasit Gradina cuvinte sa o cheme inapoi nu stiu, dar a reusit si iata ca acum frumoasa aceasta ne asteapta si se bucura de poveste cand ajungem la ea.

Medicul care a salvat-o mi-a spus cand am fost sa o luam inapoi: "acum stiu de ce o iubiti atat de mult, e foarte prietenoasa, nu am mai vazut un astfel de catel." 

Asta a fost povestea mea si va urez UN AN BUN, cu sanatate si cu gradini bogate !

Mirelun