Colind

Aho, aho...

  E vremea sărbătorilor, e vremea colindelor. Eu vă colind cu imagini, voi alegeți după gusturi și preferințe: un răsad de roșie, o salată verde, un fir de ceapă, o ridiche cu ciorapii roșii, o varză cu fesul roșu, spanac, plante suculente, ardei, un cozonac și un cârnat, toate sub ghirlanda luminițelor lui Iulian, luminițe cu aromă de lavandă.

Soiurile toamnei

    Toamna înseamnă must, gutui, compoturi, crizanteme, nunți, frunze ruginite, păsări călătoare, nostalgii, ploi, frig.
    În grădină înseamnă curățat terenul, strânsul furtunelor și depozitarea în magazie, tăieri la pomi și trandafiri, plantat ceapă, usturoi, răsaduri de salată și alte trufandale, verificat inventarul, încercat mustul dacă s-a asprit, verificarea murăturilor...
    Am spus murături? Murăturile sunt puse după rețeta bunicilor și am deschis deja butoiul.
   Toamna asta, totuși, e ceva special, am în farfurie roșii din aceeași "generație", unele murate, altele coapte.

Vecini de toamnă și de gard

  

  Rumba, un cameleon la trecerea dintre anotimpuri. 

Culorile apun și răsar în petalele acestui trandafir, pe care îl ofer sărbătoriților acestei luni. 

O salată de toamnă

  Culori vibrante, proaspete, gusturi diferite, ușor picante, au luat locul tomatelor pe masă. De la stânga la dreapta: mangold, rucola, sfeclă aurie, muștar roșu, spanac peren, fenicul și praz. O salată colorată și savuroasă la care am adăugat flori de condurași, physalis peruviana și morcovul violet - pinocchio de grădină.  

Salonul roșiilor blonde

  A venit și ultima zi. Am cules gogonelele, am scos tulpinile. De roșii vorbesc, ele au fost vedetele acestui sezon. De ele m-am ocupat în mod special majoritatea timpului, iar ele, ca niște adevărați vampiri, m-au ținut aproape. Multe, mari, gustoase, colorate. Am avut soiuri vechi sau hibrizi, mari, mici, galbene, verzi, portocalii, roșii, grena, roz, dungate sau cu umeri verzi, rotunde, prunișoare, plate sau în formă de pară, dulci, acrișoare ori cu buchet de arome, zemoase, cremoase ori cărnoase, soiuri și soiuri, din care am avut optzeci cultivate. O vară încărcată de rod, o vară deosebită care a meritat tot efortul.
 Rădăcinile lor viguroase, adânc înfipte în sol, au hrănit fructele mari și multe. Acum, la început de noiembrie, în ciuda multelor zile foarte friguroase, fructele sunt la fel de mari ca în plin sezon de rodire.  Mi-am luat la revedere de la ele, dar un prieten m-a corectat, precizând: "ne revedem în curând"!

Eviva España

  Toată vara s-a înfoiat, șerpuind cu lujerele ei ușor violacee, și s-a ascuns între alte vițe. I-am căutat mereu cu privirea frunzele cu trei lobi, nerăbdătoare să  văd faldurile florii de steag spaniol. M-am gândit chiar că nu mai înflorește anul acesta.
  Dar iat-o! Ole! Mina Lobata! Cum s-a răcorit afară, florile i s-au aprins ca niște păsărele electrice. În culori cu nuanțe de alb, galben si roșu, petalele cu formă de păstăi își etalează profilul pe cerul grădinii mele.

Toamnă coaptă la soare

  Afară e vara babelor. O vară parcă fără sfârșit. În grădină miroase a toamnă lungă, coaptă la soare. Roșiile distilează ultimele raze de soare în culorile obrajilor de copii, pomii au rămas doar cu frunzele palide, strugurii deja fermentează în damigene. Salatele și ridichiile au trecut la ora de primăvară, au izbucnit spre lumină din pământul hrănitor. După o scurtă gâlceavă cu melcii, își etalează bluzițele fragede, care își măresc dimensiunile văzând cu ochii.

  Dar gata cu emoțiile.Vreau să vă prezint grădina în această vară molcomă, grădină cu care am împărțit zile de efort de-a lungul anului, grădina care nu vrea să se oprească din rodit, care parcă vrea să o ia de la început acum, în acest octombrie blând. Roșiile își încheie prezentarea și se retrag, lăsând locul culturilor următoare.

Florile Toamnei

  Merg la grădină. Îmi ies în cale florile. Ele sunt primele care colorează grădina, primăvara, și ultimele care adună lumina soarelui. Acest trandafir l-am plantat în luna martie și aceasta este prima floare pe care mi-o oferă. În petalele acestui trandafir parcă se oglindesc toate zilele însorite de vară.

Dovleceii la plajă

  Vara e undeva departe, dincolo de orizont... Încerc să o mai văd, mă ridic pe vârfuri, pun mâna streașină la ochi... Degeaba, nu se mai vede. Marea parcă îmi spune: e departe, o să revină, bucură-te de valurile mele! De lângă picioare aud șoapte: hei, suntem aici, suntem noi, o parte din gradina ta, suntem mereu aproape de tine, oriunde mergi...

  Privesc în jos, parcă zâmbesc sandalelor mele atât de dragi, care m-au purtat prin atâtea locuri frumoase și văd smaraldul frunzelor de dovlecel strălucind pe nisipul cald.

Oh, grădina mea, oare ce face grădina mea? 

Dimineață de toamnă

În vizită cu oaspeții

 

După ora cinci...

 ...deschid poarta și asta e prima imagine, frunze odihnindu-se pe jos, foșnind sub pașii Brândușei care face salturi în toate părțile, bucuroasă că ne revedem.

  Grădina încearcă tușe noi pentru decorul de vară-toamnă, parcă e mai mult auriu și prin roșii, nu numai în vișin, piersic ori corcoduș.

  Roșiile sunt mai mari și parcă mai gustoase, flacăra verii și liniștea toamnei condensează în arome și gusturi discrete, adânci, cu lungi ecouri interioare.

  Vara asta capricioasă a fost mai mult o permanentă atenție asupra semnelor prevestitoare de mană. Acum  stăm de vorbă, eu și Grădina, amintindu-ne prin câte am trecut...