Eviva España

  Toată vara s-a înfoiat, șerpuind cu lujerele ei ușor violacee, și s-a ascuns între alte vițe. I-am căutat mereu cu privirea frunzele cu trei lobi, nerăbdătoare să  văd faldurile florii de steag spaniol. M-am gândit chiar că nu mai înflorește anul acesta.
  Dar iat-o! Ole! Mina Lobata! Cum s-a răcorit afară, florile i s-au aprins ca niște păsărele electrice. În culori cu nuanțe de alb, galben si roșu, petalele cu formă de păstăi își etalează profilul pe cerul grădinii mele.

Toamnă coaptă la soare

  Afară e vara babelor. O vară parcă fără sfârșit. În grădină miroase a toamnă lungă, coaptă la soare. Roșiile distilează ultimele raze de soare în culorile obrajilor de copii, pomii au rămas doar cu frunzele palide, strugurii deja fermentează în damigene. Salatele și ridichiile au trecut la ora de primăvară, au izbucnit spre lumină din pământul hrănitor. După o scurtă gâlceavă cu melcii, își etalează bluzițele fragede, care își măresc dimensiunile văzând cu ochii.

  Dar gata cu emoțiile.Vreau să vă prezint grădina în această vară molcomă, grădină cu care am împărțit zile de efort de-a lungul anului, grădina care nu vrea să se oprească din rodit, care parcă vrea să o ia de la început acum, în acest octombrie blând. Roșiile își încheie prezentarea și se retrag, lăsând locul culturilor următoare.

Florile Toamnei

  Merg la grădină. Îmi ies în cale florile. Ele sunt primele care colorează grădina, primăvara, și ultimele care adună lumina soarelui. Acest trandafir l-am plantat în luna martie și aceasta este prima floare pe care mi-o oferă. În petalele acestui trandafir parcă se oglindesc toate zilele însorite de vară.

Dovleceii la plajă

  Vara e undeva departe, dincolo de orizont... Încerc să o mai văd, mă ridic pe vârfuri, pun mâna streașină la ochi... Degeaba, nu se mai vede. Marea parcă îmi spune: e departe, o să revină, bucură-te de valurile mele! De lângă picioare aud șoapte: hei, suntem aici, suntem noi, o parte din gradina ta, suntem mereu aproape de tine, oriunde mergi...

  Privesc în jos, parcă zâmbesc sandalelor mele atât de dragi, care m-au purtat prin atâtea locuri frumoase și văd smaraldul frunzelor de dovlecel strălucind pe nisipul cald.

Oh, grădina mea, oare ce face grădina mea?