"In gradinile noastre creste Amaranthus Retroflexus si tinand cont ca de la o planta adulta cad pe sol cca. 5000 de seminte, nu e normal ca lumea sa o considere o buruiana si una invaziva? Daca ea ar fi consumata de la primele frunze, apoi samanta culeasa si utilizata la adevarata-i valoare, cu siguranta ar fi pe cale de disparitie.Dar uneori, e mult mai usor sa umplem cosul cu de toate la supermarket, decat sa primim gratis de la natura."
Armeria
*
Ma astepta sa-l descopar, retras intr-un colt de gradina, frumos si inalt, verde-viu, plin de soare si seminte.
Cu frunze dese, alungite si pufos-paroase, cu spice aspre prinse de tulpina inalta de bride verzi-rosiatice. Verde - amarant.
Din spicele coapte cad pe masa multe seminte negre, mici si lucioase.
Frunzele tinere au gust bun, miros a nuca si se pot consuma in salate, in ciorbe cu bors batute cu ou si malai sau in mancaruri scazute la cuptor. Semintele negre pot fi adunate intr-o placinta... a semintelor: de dovleac uleios fara coaja, de mac, de mustar si amarant.
Toamna frunzele plantei se inchid la culoare iar tulpinile capata o nuanta rosu-carmin. Dupa prima zapada l-am gasit asteptand tot in gradina...
Un articol despre "buruienile" amarant si topinambur, preluat din revista Hofigal http://www.hofigal.eu/Revista_Hofigal_nr_16.pdf , pagina 1 si continuarea in pagina 46.
Mirelun
*
Sunt întrebat, aparent inofensiv, ce ştiu despre ştir. Mi-am reţinut zâmbetul, ce trebuie ştiut despre ştir? O buruiană ciudată, căutată şi distrusă cu aceeaşi ardoare! Abia se lumina de ziuă şi mă trezea mama, să merg după iarbă pentru porci. Luam un socotei şi porneam spre marginea satului, spre vii. Îmi mijeam ochii încă lipiţi spre corcoduşii de dincolo de garduri, încărcaţi de gogoloaiele verzi şi acre, spre caisele cărnoase, ca nişte ouă verzi de bibilică şi uite-aşa, din poftă-n poftă, ajungeam la lizera de salcâmi care închidea viile ca într-un castel cu zid gros, înalt şi plin de ţepi. Treceam ca sălbăticiunile, pe sub crengi, printre spini, şi intram în împărăţia strugurilor, păzită cu străşnicie de uriaşi ca din poveste, cu căciulile până în nori şi cu bâte în mâini cât oiştea căruţei! Cât strugurii erau aguridă puteam intra, dar când ciorchinii începeau să transforme razele de soare în dulcea şi aromata bogăţie a podgoriei, orice încercare de apropiere de lizeră devenea o probă mai grea decât a lui Harap-alb în grădinile Ursului!
Odată intrat, începea o lungă căutare, viile fiind arate, prăşite şi săpate cu sârg! Pe sub butuci, la umbră, sau pe lângă spalieri, găseam ştir, susai, iarbă-grasă, volbură, mohor, căpriţă, vulpoaică... Mergeam mult, luam doar iarba fragedă, fără spic. O îndesam în socotei apoi reveneam acasă, unde o împărţeam la porci şi la găini. După ce am mai crescut puţin, relaţia mea cu “buruienile” a evoluat înspre involuţie. Am fost avansta la greaua responsabilitate de a merge cu vaca la iarbă, de când colţul ierbii străpungea stratul de frunze moarte şi până când bruma muşca de mâini până la învineţire. Locuri de păscut erau rare şi foarte departe de sat, de regulă pe mirişti, după treierat. Drumul de-a lungul lizerei de salcâmi era o lungă defilare de siluete ciudate înşirate de-a lungul drumului, frunze late ca de lipan, lujeri de boziu, ramuri de căpriţă, dar toate acoperite de mantia cenuşie a prafului. Vaca mergea cu capul pe sus, încercând să ajungă la frunzele de salcâm nemâncate în zilele anterioare, holba ochii şi scotea o limbă ca de balaur, pufnea, nemulţumită, scutura din coarne şi iar încerca până cănd o îndemnam cu nuiaia, din spate, “nea, boală”… Cu eceeaşi nuia loveam siluetele cenuşii de pe marginea drumului, provocând explozii de praf de sub care se iţeau forme de plante cu urme de verde la care nu s-ar fi uitat vaca în ruptul capului, plante ce vor fi repede acoperite de neaua mohorâtă la prima trecere a unei căruţe sau a vreunui tractor. Aceleaşi plante căutate în primăvară erau acum ocolite de parcă ar fi fost ciumate, ştirul avea seminţe ca şmirghelul, căpriţa avea trunchiul ca scândura, susaiul avea ţepi ca mărăcinii, mohorul tăia mâna sau limba... Ba, mai mult, dacă ar fi mâncat vaca ştir sau căpriţă ude de ploaie, s-ar fi umflat, ceea ce ar fi provocat o tragedie, departe de sat!
După terminarea şcolii am plecat spre internatele liceelor şi conexiunea mea cu lumea plantelor s-a rupt. În vacanţe mai participat la războiul împotriva lor, nimicindu-le cu sapa sau săpăliga, prin brazdele de ceapă, printre straturile de flori sau pe lângă gard.
Anii au altoit fire albe în grădina capului meu. Am început să cutreier cu gândul câmpiile virtuale ale internetului. Şi uite aşa m-am intâlnit iarăşi cu ştirul, sub nobila denumire de amarant.
Citesc aici http://lupuldacicblog.wordpress.com/2013/08/25/amarant-painea-slavona-ariana-si-azteca-interzisa-de-rusofobul-petru-i/comment-page-1/#comment-5076 despre vechimea utilizării lui ca aliment, deşi nu e descrisă nici o formă sub care se consumă în gospodărie. În nopţile de iarnă tata povestea cum în copilărie, pe vreme de secetă, se mânca ciorbă de napi şi ştir, dar asta era supravieţuire, nu desfătare!
Cârcotaş cum mă ştiu, caut, găsesc, citesc, strâmb din nas! Alt articol, aceeaşi nelămurire: sciţii, sarmaţii, aztecii aveau farmacii? De la ei am luat planurile pentru Penicilina Iaşi? Cum se mănâncă, domnule, ştirul? Că porcii nu cereau decoct, tinctură, infuzie sau ulei de seminţe! Şi nici salată! E aliment au ba?
În sfârşit, un articol echilibrat, în care procentele de elemente dorite par rezonabile. Iar recolta obţinută nu spune nimic despre modul de strângere a seminţelor, era extrem de greu de adunat grâul cu secera, oare cum arată o combină pentru ştir?
Nimic nou sub soare! Toate bio-farmaciile sunt invadate de “noutăţi”, care mai de care mai exotice! Ce mai contează dacă mâncăm hrana de ieri a porcilor? Oare ei, porcii, or fi mâncând cârnaţi şi tiramisu?
Vasile Dumitru
Titlul: Phlox
Textul: Vasile Dumitru
Poze: Mirelun
E clar, amarantul provine din ţara aceea de dincolo de marginea hărţii, Armeria! Tare mai scrie frumos despre el, cu siguranţă e un text descifrat de pe vreo piramidă în trepte!
ReplyDeleteTot trepte sunt şi aici, în postare! Textul al doilea (atenţie, e o antologie de texte, după cum citesc!), este o incantaţie! Eu sunt treapta lipită de pământ, eu am aprins becul în camera cu amintiri, am dat "search - ştir" şi... asta am găsit! Dacă unele cuvinte sunt ceva mai dure, e o explicaţie "naturală", viaţa a fost dură, atunci, în anii ştirului!
Mulţumesc pentru includerea în colectivul de redacţie al postării!
Dori
DeleteAlte utilizari ala amaranthului
http://www.naturame.ro/p69-Amaranth+
Simbol al paraginii,din nestiinta,vedem ca inaintasii nostrii ,cunosteau foarte bine proprietatile nutritionale, chiar terapeutice!
Intrebuintarea buruienilor, se dovedeste a fi mult mai benefica,daca le cunostem proprietatile!
Noi acum le descoperim!Niciodata nu e prea tarziu!
Se dovedeste inca o data ca farmacia este in gradina noasta ,insa trebuie s-o cunoastem si s-o folosim cu inteligenta si incredere! Efectele adverse sunt reduse ,chiar inexistente! Mama natura ne iubeste!
Io cel putin ,azi am aflat ca se mai numeste amaranthus.
Bai fratilor m-ati dat gata eu spuneam ca-s singurul moldovean pe aici dar vad ca voi sunteti de la Vrancea - Apus de soare, Viforul si Luceafarul. Frumoasa trilogie si inspirat articol dar pe "nenea" nu-mi prea doresc sa fie prin gradina mea cu toate ca, il caut in primavara ca-i trufanda. Sa fiti inspirati si sa aveti o cooperare plina de seminte rodnice.
ReplyDelete:)
DeletePentru urmatorul articol chiar am nevoie de ajutorul tau.
Iti urez o zi frumosa!
Cu cea mai mare placere dar, sa stii ca n-am nici pe departe cunostintele brumarelei si nici condeiul tizului Vasistrelu asa ca pot sa te ajut cu niscai-va vorbe de duh, o colectie de poze si o compilatie de articole pe foarte multe teme, de la gradinarit - la permacultura. Bate si ti se va deschide. O seara minunata si o saptamana linistita.
DeleteVasistrelule, aista-i baiu la roman - daca ceva nu-i place, se dedulceste la dispret si-l da la porc, de parca mnealui n-o fi fiinta ci cos cu traș (trash, ca asa e acu). Vrem sa uitam (eu mai putin, ai mei - mult mai mult) anii de cazne si ghiorlaieli de mate fripte si atacam borbotinele, care, daca sed a gandi, au salvat vieti, cum -necum. Ma doare dispretul celor care nici macar nu au incercat sa afle ce este una si alta dintre verdatrele de le intalnim sub chip de burian. Imi aduc aminte cu cat dispret si aroganta, nea taranu roman de pe la Brebu (leat cu mine) mi-a stupit in fata: pai, ce , doamna, ai ajuns sa manaci porcetine? (napi, topinambur, sau, mai pe romaneste, napi porcesti). Da, nea... posirca, mananc, ca e bun si crapa de sanatate, mata du-te la butică de ia-ti legumii pline de nitrati!
ReplyDeleteStrabunica dinspre tata, Baraganeanca, cu copchii calatori pe coame de trenuri dupa mancare, stia sa-l aprecieze pe stir! Sa stii, fata, imim zicea, ăsta ne-a scos din foamete! Nu-l uita, tine-l in minte pana oi fi ca mine, si zi-le si odraslelor ce le-oi avea!
E musai sa le deschidem ochii, mintea si sufletul celor ce vin din urma noastra. Altminteri, mi-e ca totu-i degeaba
Si eu una, nu voiesc si pace a fi zadarnic, prisoselnic!
ai în tine seminţe de nisip din bărăgan? fraţi de cruce suntem, nu alta (soră de cruce n-am auzit să fie)!
Deleteda' am o nelămurire... cromatică, phlox mă zboară cu gândul la fox (vulpea ghemuită din avatarul mozillei) şi tot cam aşa văd şi avatarul gazdei, de-mi vine să mă frec la ochi, băi fraţilor şi surorilor, aici e doi în unui, trei în unul? :)
He-he-he, d-apăi cum nu, atata timp cat sunt si voi ramane Scorpion, in mine vor salasui Dr. Jekyll and Mr. Hyde. Sus si jos, negru si alb, dulce si amar, urat si frumos si niciodata pe la mijloc, griuț, sălciu, dragalas....e drept ca doamna Vârstă ma mai răsfață din cand in cand aruncându-mi, din mers, cate un strop, mai mic, asa, ca sa nu mi se urce la cap, de ințelepciune.
DeleteIara colbu meu se ridica dinspre Barcanestii Ialomitei, iara strabunica-mea, cand se burzuluia la mine, imi zicea : mai, ciumăfaie de oras! :) Din pacate, legaturile mele cu neamurile paterne sunt mult mai subtiri decat cu cele din jumatatea materna....
Bunica mea imi povestea ca era la mare pret pe vremea razboiului.
ReplyDeleteAngeli, suntem cinci gradinari si incercam sa-l convingem pe Vasile Dumitru sa guste stir...
DeleteSa vedem daca reusim..:)
:) greu de... convins!
Deletear fi două variante, ori război (doamne fereşte), ori invitat la masă (doamne ajută)!
e mai realistă prima variantă, nu? cu cinci grădinari, rămân... neinvitat! :)
Invitat la masa,face Mireluna o tarta uriasa ,are cuptor taranesc si petrecem la ea in chiosc.
DeleteHai,ca eu am facut invitatiile,urmeaza...
stai să mă uit în agendăăă.... da, am găsit, sunt liber pe 15 septembrie 2032, între orele 04 - 08!
Deleteeu aduc muzica!
In sfarsit aparu si Stirul,greu,dar a iesit un articol bine ticluit,de ,unde-s multi,puterea creste...
ReplyDeleteCu ceva vreme in urma cand am descoperit beneficiile Stirului si ii spuneam sotului ce putem cultiva pe terenul care il avem fara riscul ca ne va mai fi furata cultura,el i-a povestit unui vecin care pe vremuri a avut oi,vaci,cai,ce grozav este stirul ,ce antibiotic natural este si vecinul isi da seama ca in urma cu cativa ani a dat la animale un nutret care continea mai mult stir,iar in iarna aia nu a avut nici un animal bolnav.
De acum il pun si pe asta in farfurie,oricum toti vecinii imi spun ca am inebunit,mananc din mancarea gainilor si a porcilor,dar nu ii poti face sa inteleaga ca tot ce este mai bun in gradina ei dau la niste animale care apoi ii imbolnavesc,asta este,trebuie si doctorii sa aibe clienti...
Numai bine!
Da, in sfarsit...
Delete... de gustat stir nu e greu... la fel si topinambur. Eu le am in gradina si nu renunt la ele.
O zi buna Mihaela!