Durduna Durdulie

Madrigal vegetal

Arde focu-n sobă, miaună motanul,

Văntu-aruncă-n geamuri neaua cu toptanul,

În halatul moale m-am învăluit,

Gramofonu-și toarce cântecul șoptit. 

Calzi îmi sunt papucii și fotoliul moale, 

Visul se-nfiripă și-a pornit pe cale.

- Într-o țară verde și îndepărtată...

- Moșule, nu-ncepe cu "a fost odată"?

-Las-mă acuma, vinul m-a-ncălzit

Și simt cum îmi crește pofta de... vorbit!

Într-o țară verde - voiam să vă spun -

Este o grădină zisă El-Durdun!

Ce-ntâlnești acolo! Tot ce te gândești,

Tot ce în salate ai vrea să găsești!

Neamul tot de roșii, rubinii planete

Își ridică-n soare ochii de cochete,

Mișună prin iarbă zemoși castraveți

Așteptând comanda: atenție - drepți!

Căpșunile multe își doresc, sfioase,

Dulci și lungi săruturi, tandre, grațioase,

Cartofi și ridichii, ardei și dovleci,

Toate îți fac semne - vrei să ne culegi?

Înspre mal de apă veghează înaltul

Și de viță veche prințul Amarantul,

Secole de-a rândul a fost anonim

Și de-acum popoare multe i se-nchin!

Însă-n centrul scenei, chiar sub reflectoare

Este o făptură ca ruptă din soare,

Cu obrajii roșii, zău că-ți sare-n ochi,

Zi ptiu-ptiu, ai grijă să nu o deochi,

Că dacă se-ntâplă - imediat te ard

Și îți întind chelea de berbec pe gard!

Are, dintre toate, gustul cel mai bun,

Este durdulia roșie Durdun!

Lumea o aclamă-n fiecare an,

Îl bate la rating chiar pe Suleyman!

Când o văd, cu gândul zău că fac păcate

Și cad în mătănii pe genunchi și coate.

Gândul meu se-nalță spre-al grădinii zeu -

Să-i simt carnea-n palme este visul meu!

El-Cugireanu

Durdulia de Durdun