Salvia, Rozmarinul si un Foisor

Zilele trecute am vazut pe blogul lui Angeli, rasaduri micute de salvie si le-am admirat frunzele gingase, verde inchis si dintr-o data mi s-a facut dor de salvia si rozmarinul din balcon. Am realizat astfel, ca rosiile imi ocupa mai tot timpul si ca iar am neglijat celelalte plante. Sunt o tomatoholica, mi-am spus cu naduf si m-am repezit in balconul luminos : salvia si rozmarinul erau acolo si asteptau bineinteles. 

Ce asteapta ? Mi-au spus ca vor inapoi in culcusul lor , in patul inaltat de unde au plecat in toamna. 

Aceste minunatii au fost primele locatare in patul inaltat, si dupa dezvoltarea lor mi-am dat seama cum functioneaza rezervorul natural din subsol: plantele s-au inaltat rapid si au crescut la dimensiunile acestea.

Am cautat solutii pentru ele cand a sosit toamna rece si am gasit pe unul dintre bloguri un sfat: plantele aromatice pot fi mutate in casa, atunci cand vine iarna. Imi cer scuze doamnei, dar nu mai stiu care este blogul si postarea, ca sa o pot cita, am cautat dar nu reusesc sa o gasesc. 

Zis si facut, am asteptat primele zile reci si am scos cu grija tot balotul in care era prinsa radacina, ca sa nu deranjez planta foarte tare si am pus-o in ghiveci si apoi intr-un balcon racoros, fara incalzire. La inceput rozmarinul s-a cam suparat si a aruncat cu ceva ace, dar salvia nu, ea s-a bucurat si frunzele ei au ramas groase si aspre, precum limba pisoiului. Oregano nu a rezistat mutarii.

Acum rozmarinul a format o draperie pe tot geamul si miroase incredibil de bine, si proaspat. Cum va spuneam am vorbit cu ele si ne-am inteles sa plecam inapoi, in gradina si sa ne vedem de lucru. 

Baiatul meu foloseste mult plantele aromatice, el este pasionat de bucatareala si incearca mereu noutati, sa caut reteta cu cartofi fierti in coaja, rosii cerry si oregano, ulei de masline si sare de mare, puse la cuptor, imi place cel mai mult.

Ieri a fost la gradina si s-a intors cu prima recolta de stevie, gradina iar imi  trimite cate un semnal, ca sa nu uit ce i-am promis.

Baiatul a fost la gradina ca sa masoare pentru foisor suprafetele de lemn necesare finalizarii acestuia, vrea sa termine proiectul sau, inceput in toamna, pe care si l-a dorit foarte mult. Este ambitios, ca si zodia sa si in toamna, impreuna cu sotul meu, au cumparat o betoniera, nisip, ciment , fierastrau si s-au pus pe treaba, dupa cum vedeti. Au masurat, au sapat, au turnat beton, au taiat lemnul si au bocanit cat e ziua de lunga. Ba chiar au mai avut timp de sedinte foto cu Susie.

 La final a venit si Varul cel bun si dupa ce a facut o inspectie drastica, a mai adaugat niste clame solide pe interiorul lemnului de sustinere , erau necesare pentru o fixare mai zdravana. Am mutat aici toata echipa noastra pana toamna tarziu , departe de zgomotul strazii, langa parau si padure. Imi spunea o prietena ca are o senzatie placuta cand priveste imaginile din gradina noastra, pai cred ca venea spre ea aroma de supa de praz pregatita la aragazul de campanie. Deci definitivam si foisorul si plantam si niste glicina, cred ca se potriveste cu decorul si cu Falstafii plantati prin apropiere.

M-am abatut iar de la plante, ce vroiam sa mai spun este ca in camera baiatului, orientata spre Sud si garnisita cu o perdea fermecata, este studioul pentru pretentioasele Haute Couture: aici sunt puse la incoltit si cresc vinetele sfumate si kamo, bamele rosii, castravetii mandurieni, armenieni si lamaie , asparagusul si alte asemenea raritati. Am negociat, dar n-am avut succes si purinul de urzica nu are acces aici, baiatul mi-a spus clar sa nu ma aproprii cu lichidul verde de mouse-ul sau si nu cumva sa-i incurc socotelile cibereconomice :), asa ca ma retrag incet si fara poze. 

Mai trimit cateva vesti spre voi:

Vasi, bobul creste voinic si pregatit pentru debarcare ,

Mihaela , Physalisul de la tine este un simpatic,

 Svet, prazul este si el bine mersi, chiar si semintele plantate mai tarziu si uitate prin frigider,

Iar tie Lanti, o rosie galbena iti face cu mana si te invita la  repicare

Sa ne auzim cu bine!

Mirelun